Cravata Rosie

Revista "mama" a Cutezatorilor, Cravata Rosie, a aparut pentru prima data in aprilie 1947, ca revista a pionierilor si scolarilor (purtand numele "Licurici", pana in 1951) si a aparut pana in septembrie 1967, cand a luat nastere "Cutezatorii".

Internetul nu stie prea multe despre "Cravata Rosie", insa am gasit pe okazii.ro la vanzare doua numere, 1/1957 si 2/1957, la un pret destul de piperat.

Revistele au benzile desenate "Din intamplarile lui Truta si Fanuta" (versuri: Ion Hobana, desene Gruder Burschi) si "Comoara lui Montezuma" (desene de Puiu Manu). Calitatea fisierelor este foarte redusa, cat sa ne putem face o imagine.

Gruder Burschi, autorul "Intamplarilor lui Truta si Fanuta" isi aminteste:

Intr-o vara, aflandu-ma in concediu la Busteni, urma sa desenez Aventurile lui Truta si Fanuta pentru numarul din octombrie. Daca numele eroilor mei nu va plac, va aduc la cunostinta ca nu eu i-am botezat, ci redactia, iar cititorii i-au adoptat cu drag, asa incat au ramas pe coperta a patra a revistei, multi, multi ani. Versurile urma sa le scrie Ion Hobana, care in acea perioada se afla la o casa a scriitorilor din Breaza, casa a carei adresa si denumire exacta nu o cunosteam si pe care el urma sa mi-o comunice prin posta. Cum nu am primit nici o veste, lucrurile au intarziat, pana ce, intr-o buna zi, ne-am pomenit la usa cu secretarul de redactie al revistei, venit de la Bucuresti sa lamureasca treburile. Cum nici el nu cunostea adresa buclucasa, am hotarat ca la intoarcerea spre Bucuresti sa faca o escala la Breaza, s-o afle si sa mi-o comunice telegrafic a doua zi. Atunci mi-am amintit ca mai avusesem dificultati cu primirea corespondentei si, coborand in oras (locuiam pe platoul din jurul cabanei "Caminul Alpin"), am trecut pe la dirigintele postei. Acesta imi spusese ca factorita care impartea corespondenta in zona unde locuiam era o batranica in pragul pensiei. Ca sa-si economiseasca urcusul pana pe platou, aceasta lasa corespondenta sa se adune mai multe zile la rand, dupa care facea un singur drum ca s-o distribuie.

"Nu-i nimic, ma descurc eu", mi-a raspuns secretarul de redactie si a plecat la gara.

In dimineata urmatoare, trezit devreme, am coborat in bucataria casei in care locuiam, unde l-am intalnit pe proprietar care, cu o figura trista, mi-a spus compatimitor: "Aveti pe cineva Truta in familie?". Cum, dupa o scurta ezitare, i-am raspuns afirmativ, mi-a intins o telegrama in care scria: "Truta mort. Stop..." si urma adresa lui Hobana. La asa un continut, postarita nu-si mai putuse permite sa intarzie cu distributia corespondentei.

Astazi, cand caut pe cineva din Bucuresti la telefonul mobil si imi raspunde ca se afla in Italia, intamplarile acestea din secolul trecut par niste povesti. Va asigur ca sunt adevarate.

(din revista22)

Mai multe despre Gruder Burschi aici