Ar fi trebuit sa scriu aceste randuri mai pe la inceputul blogului, o mica poveste legata de pasiunea pentru "Cutezatorii".
In anii '80 eram elev in scoala generala. Abia prin clasa a V-a am descoperit revista si m-a cuprins instantaneu mare drag de ea. Fiind genul perseverent, nu m-am multumit doar cu numerele pe care le primeam saptamanal, trebuia neaparat sa vad si ce a fost "inaintea" mea, totul daca se putea!
In acele vremuri, toti elevii eram obligati, de cateva ori in cursul anului, sa ducem maculatura la scoala. Numai ca eu, cu o mana duceam, si cu alta indesam in geanta de scoala revistele "Cutezatorii" zarite in morman, numere pe care nu le aveam si pe care "micul hoţ" din mine abia astepta sa ajunga acasa, sa le rasfoiasca!
Dupa ora 14, cand se terminau orele, ma strecuram din nou, tiptil, la sala unde se depozita maculatura. Era ultima sala de pe culoar, la etajul al doilea al scolii. La acea ora nu era nimeni prin zona, iar daca se intampla sa vina femeia de serviciu, ma faceam ca golesc ce-am adus de acasa. Acolo, in liniste si metodic, luam la rand muntele de hartii. Era suficient sa zaresc un colt de revista ca sa stiu ca e ceea ce caut. Asa am reusit sa strang peste 500 de numere, cele mai vechi din primii ani, ce-i drept, mult mai rare. Dintre cele mai noi gaseam cu gramada, puteam face colectii pentru inca zece prieteni.
Atat rasfoisem si aranjasem acasa revistele incat stiam ce e pe coperta fiecarui numar. Faceam demonstratii sorei mele: o puneam sa ia o revista la intamplare, sa-mi zica numarul si anul si ii spuneam, fara sa gresesc, ce poza e pe prima pagina.
Dar anii au trecut, peste reviste s-a pus praful si la un moment dat, au luat drumul garajului, din lipsa de spatiu. Acolo au zacut deja peste 20 de ani (uau! atat a trecut deja?) Pana cand, in urma cu vreo doi ani, mi-am amintit de "Intalnire in spatiu" care imi placuse in mod special. Am zis sa caut la nimereala, pe internet, poate-poate gasesc ceva. Mare mi-a fost bucuria sa gasesc cateva episoade pe scifiteam.ro. Acela a fost momentul decisiv cand am inteles ca trebuie sa ma pun pe treaba, fiindca aveam in colectie multe episoade care lipseau de pe site, iar "Cutezatorii" trebuia sa-si gaseasca locul meritat in era internetului.
Nu stiu cum simtiti voi, dar eu cand intru pe blog si citesc mesajele, parca intru intr-o alta lume, cu alti oameni, e total diferit de ceea ce vad si aud la radio, la televizor, in ziare, pe internet, unde e plin de violenta, rautate, balacareala si mizerie. Nu sunt vreun aerian, insa parca nu-mi vine sa cred! Aici e o lume calda, linistita si senina, exact ca anii fara de griji ai copilariei, cand cerul era mai albastru si iarba mai verde. Iar pentru acesta, multumirile mele adresate voua, nu vor fi de-ajuns!
Adi
